Habent sua fata ... photographos

… o adaptare a celebrei expresii latine formulată de Terentianus Maurus, “Habent sua fata libellis”, bineînțeles. Și nu cred că am greși cu aceasta adaptare, fotografia găsindu-se pe aceeași axă, autor-mediu-receptor, precum cărțile și orice altă formă de comunicare artistică.

Din clipa în care o fotografie este expusă, argumentarea sau orice efort care ar avea scopul de a augmenta explicația au de multe ori doar rol decorativ. Sau cum ar spune fataliștii, “zarurile au fost aruncate” deja.

Ce este o fotografie bună? Expunere perfecta? Respectarea cu sfințenie a regulilor de compoziție, împrumutate din artele grafice? Ce înseamnă perfecțiunea?
Se spune că o fotografie este bună atunci când reușește să “ajungă” la privitor, îl “mișcă”, îi disturbă platitudinea confortului bazal. Interpretarea fotografiei este de cele mai multe ori tributară dispoziției și prejudecăților privitorului. Iar aici intervine calitatea de receptor a acestuia, cât de vunerabil este, cât de dispus este să primească în spațiul propriu ceea ce i se oferă. Psihiatrul Albert Rothenberg scria despre gândirea homospațială ca fiind conceperea activă a două sau mai multe entități distincte care ocupă același spațiu, concept care conduce la articularea unor noi identități. Asemenea microuniversului fotograf-fotografie se formează un al doilea microunivers, fotografie-privitor, unde rolul fotografului se va fi încheiat de mult.
Privitorul care rezonează cu fotografia întoarce emoția prin simplul gând de apreciere, astfel închizându-se cercul. Probabil aceasta este o fotografie perfectă.

Va asteptam cu drag la lansarea albumului de fotografie TRANSSUBSTANTIA semnat de Stefan Neagu.
Prezentarea albumului va fi facuta Cristina Ciocea.


Joi 20 octombrie 2022
Ora 18:00
Showroom Photosetup
 

Despre Stefan Neagu:

Pasionat de fotografia pe film din 2016, Stefan Neagu a primit numeroase premii internationale. Mai multe detalii, pe pagina artistului.
 

"Fotografiile de nud ale lui Stefan Neagu impun o anumita etica a privirii. Sprijinit de linii, forme si volume autorul alege posturile care stimuleaza in primul rand estetic. Privim un nud feminin si vedem intai de toate frumusetea si eleganta sa. Eleganta este, de altfel, toata punerea in scena, redarea subiectului in sine laolalta cu alte elemente care dau expresivitate imaginii: lumina si contra-lumina, contrastele, tonurile. Corpul este segmentat si dematerializat de impulsiuni erotice, Stefan Neagu avand parca grija sa nu transforme femeia intr-un obiect care poate fi posedat simbolic. Personalizeaza femeia ca metafora in sine, nu ca identitate recognoscibila: in foarte rare cazuri zarim si chipul modelului sau. Din cand in cand, fotograful lucreaza si in cadre ceva mai largi care fixeaza subiectul in ambient. Intr-un gen care a vazut o infinitate de abordari, Stefan Neagu incearca sa-si gaseasca nisa sa. Modul in care este redat corpul feminin il apropie pe autor de abordarile clasice in fotografia de nud, inclusiv prin faptul ca foloseste aparate pe film. Vecinatatile stilistice pot fi numeroase, de la Man Ray la Weston, Newton, Brandt, Coigny sau chiar Eric Marrian. Autorul porneste de la o realitate obiectiva fara echivoc, careia incearca sa-i cristalizeze rafinamentul si emotia. Exista o transparenta selectiva in fotografia de nud a lui Stefan Neagu prin care vrea sa ne faca partasi la lumea sa. universul sau vizibil nu este doar interpretat, cum indeobste se intampla in alte arte mimetice (pictura, literatura), ci si redat cu limpezime si distinctie." Florin Sipos, mondorama.ro

​

"Un spirit care este lansat intr-o cursã spre polul perfectiunii. Asta este clar in momentul când privesti arta fotograficã semnatã de Stefan Neagu. Lãrgind imaginea apare un paradox: constructia logicã si uzualã a obiectului artistic este in mod dialectic de la simplu la complex, spre o finisare continuã…compozitiile lui Stefan iti dau senzatia confruntãrii cu un drum invers: o structurã perfectã, aproape anorganicã in cãutarea sufletului….Un fel de “craniu de obsidian”, care nu pare atins de mâna umanã,  unde nu se vãd urmele lãsate pe parcursul manoperei ȋn faze intermediare, dar in final, ochiul descoperã tocmai incercarea intensã si neobositã de a insufleti, de a umaniza tusa perfect finisatã. Îmi evocã contemplarea unei structuri cristaloide fãrã cusur care pare rece, dar când te apropii si o atingi e caldã, ca si cum ar avea un foc interior, un motor cu flacãrã. Stefan Neagu ne oferã un text care confirmã emotia fotografului, un artist ce apeleazã la luminã pentru a confirma vibratia sa ontologicã, salvarea din neant…Si uite asa, in spiritul clasic, Stefan Neagu ne invitã la uitare de sine pentru a pune pe linie mintea, ochiul si inima."  Cornel Gingarasu, sud-est-forum.ro