Prin campania „Spune DA Calitatii”, ne dorim sa incurajam fotografii sa-si urmeze stilul, intuitia si pasiunea. Anna este o dovada clara ca vulnerabilitatea inseamna maturitate, iar emotia este un ingredient necesar in fotografie. Sa incepem!
Anna, cum ai ajuns sa alegi fotografia ca drum profesional? A fost o decizie rapida sau o tranzitie fireasca? Anna: Fotografia a aparut in viata mea inca de la varsta de 12 ani - ca un hobby care m-a cucerit complet. Si desi mai tarziu a devenit profesia mea, totul a inceput spontan. In clasele mai mari deja incepeam sa fotografiez primele proiecte, iar mai tarziu am inteles ca vreau sa ma dedic complet creatiei. Am schimbat literalmente primul an de facultate pe un an de cautare de sine, sedinte foto, experimente. Si acest pas a devenit inceputul propriei povesti.
Care e genul tau preferat de fotografie si cum l-ai descoperit?
Anna: Cel mai aproape de mine este fotografia despre autenticitate, despre emotii vii. Imi place sa observ oamenii: cum se privesc, cum se ating, cum rad. In astfel de momente se naste ceva mai mult decat un simplu cadru - apare o senzatie, o poveste, e viata. Un impact puternic asupra mea l-a avut primul meu workshop cu Taras Terletskyi. Atunci am vazut pentru prima data cat de profunda poate fi fotografia. Nu despre pozitii. Nu despre imaginea „perfecta”. Ci despre reportaj, despre emotie. Si din acel moment am stiut: vreau sa fotografiez imagini cu sens, care se simt cu inima.
Traiesti de ceva timp in Romania – cum te-a influentat acest context in felul in care lucrezi sau vezi povestile oamenilor?
Anna: De mai bine de 3 ani traiesc in Romania. Mutarea mea aici nu a fost o aventura romantica, ci am venit ca refugiata si, in tot acest timp, am trecut prin multe incercari. Dar tocmai ele m-au format atat ca om, cat si ca fotograf. Aceasta experienta m-a facut mult mai atenta la relatiile dintre oameni, la familie, la prieteni. In Romania, parca am invatat din nou sa vad frumusetea in lucruri simple, sincere, de zi cu zi. Fotografia pentru mine nu mai este doar o imagine frumoasa. Aici am inteles ca vreau sa fotografiez nu „pentru cadru”, ci pentru suflet. Vreau sa subliniez conexiunea dintre oameni. M-am schimbat profund, iar aceasta sensibilitate, aceasta deschidere fata de viata, a devenit stilul meu.
Ai menționat că tot ce ai trăit te-a transformat profund, iar asta se vede în fotografiile tale – în felul în care surprinzi conexiunile dintre oameni. În imaginile tale e o estetică cinematică, dar și multă emoție. Ce te inspiră, vizual și afectiv, atunci când fotografiezi?
Anna: Cel mai mult ma inspira oamenii. Povestile lor, parcursul lor, imperfectiunile si emotiile lor. Dintre fotografi, ma inspira si imi sunt foarte apropiati artistii ucraineni:
- Taras Terletskyi – pentru emotiile sincere si autenticitate
- Dima Maley – pentru delicatetea si profunzimea imaginii, pentru lumina si libertate
- Dima Taranenko – pentru sinceritatea in relatia cu oamenii
Cum a fost pentru tine procesul de adaptare culturala si, mai ales, cum te simti in legatura cu invatarea limbii romane?
Anna: Sincer? Adaptarea mea abia incepe. Chiar din momentul in care am inceput sa inteleg limba romana si sa incerc sa vorbesc, s-a deschis pentru mine o lume complet noua - oameni, comunitate, evenimente. Am inceput sa particip la conferinte, workshopuri, sa cunosc oameni atat de calzi si sinceri, incat asta mi-a devenit o sursa si mai mare de motivatie sa invat limba. Imi doresc foarte mult sa va inteleg si sa vorbesc romana ca si cum ar fi limba mea materna. Pentru mine e important nu doar sa pot raspunde - ci sa pot impartasi, sa simt, sa fac parte din ceva. Da, mai am mult de lucru - gramatica, vocabular, practica. Dar astept cu nerabdare noul sezon de shootinguri - pentru ca tocmai acolo, in comunicarea reala, voi putea sa cresc, sa gresesc, sa vorbesc sincer.
Dai dovada de multa determinare si te felicitam pentru modul in care abordezi adaptarea ta in Romania. Exista cuvinte in romana care ti se par „frumoase” sau care te-au amuzat ori chiar impresionat?
Anna: O, da! In limba romana sunt multe cuvinte pe care ori le ador, ori le incurc. De exemplu, cuvantul „pufos” e amuzant si adorabil in acelasi timp. Eu mereu mi-l imaginez ca ceva dulce. M-a impresionat si cat de frumos si bland suna „dragut”, poate insemna „dragalas” sau „placut”, uneori chiar „un moment simpatic”. Si bineinteles, am ras mult cand am auzit pentru prima data cuvantul „moale” pentru ca suna foarte ciudat si simpatic in acelasi timp. 😄
Multumim ca ai impartasit cu noi! Anna, cu ce echipament lucrezi in prezent si ce consideri ca te ajuta cel mai mult in workflow-ul tau? Ce brand iubesti cel mai mult?
Anna: De la bun inceput am fotografiat cu Canon si raman fidela acestui brand si astazi. Pentru mine nu conteaza doar calitatea tehnica, ci si senzatia pe care o am cand tin camera in maini, iar Canon imi ofera mereu acea siguranta si, mai mult, o finete a culorii pe care o iubesc. Top 3 obiectivele mele preferate sunt:
- 85 mm – pentru profunzime, intimitate si portrete incredibile
- 50 mm – un clasic pe care il port mereu cu mine
- 35 mm – preferatul meu pentru reportaj si momente autentice
Ca echipament suplimentar, ador sa lucrez cu blitzul Godox AD100 Pro. Este compact, dar ofera o lumina foarte curata, moale si cu un volum frumos in cadru. Intotdeauna spun: "nu echipamentul conteaza cel mai mult, ci felul in care privesti."
Cum iti organizezi gear-ul pentru o zi intensa de fotografiat? Ai vreun truc personal care iti face munca mai usoara?
Anna: In primul rand, incerc intotdeauna sa dorm bine in noaptea dinainte. In ceea ce priveste tehnica:
- Totul trebuie sa fie incarcat si verificat din timp - asta elimina mult stres.
- Am mereu cel putin 10 carduri SD curate - toate testate.
- La fel si acumulatori de rezerva, chiar mai multi decat am nevoie.
Fotografiez cu doua camere in acelasi timp asta ma face mai mobila si imi ofera siguranta, in caz ca ceva nu functioneaza cu una dintre ele. Inregistrez intotdeauna pe doua carduri SD simultan, este inca un nivel de protectie in plus. Si, cum Canon nu este cel mai usor echipament, recomand cu caldura un suport de tip holder pentru curea - chiar ajuta la eliberarea presiunii de pe spate. Eu folosesc modelul de la Spider Holster.
Ce greseli consideri ca ai facut la inceput si ce ai invatat din ele?
Anna: Nu mi-e frica de greselile mele - oricare ar fi ele, sunt experienta mea, datorita careia am devenit persoana care sunt astazi. La inceput, imi era greu sa spun „nu”, acceptam proiecte pe care nu le simteam cu inima, imi subevaluam munca, imi era teama sa fiu „prea mult” - atat ca fotografa, cat si ca om. Fotografiam mult - chiar si atunci cand nu aveam suficienta energie sau resurse. Si asta m-a invatat sa imi pretuiesc timpul, energia si pe mine insami.
Daca ai putea da un singur sfat fotografilor aflati la inceput, care ar fi?
Anna: Nu va fie frica sa fiti voi insiva. Nu incercati sa copiati - cautati ceea ce va atinge pe voi cu adevarat. Permiteti-va sa fiti „imperfecti” la inceput. Greselile fac parte din drum. Si cel mai important: creati nu „pentru portofoliu”, ci pentru oamenii de langa voi. Fotografiile nu sunt doar pentru like-uri.
Cum te promovezi si cum ai reusit sa-ti construiesti un brand in Romania, venind din alta cultura?
Anna: Chiar inainte de a ma muta, aveam deja experienta in promovarea prin Instagram si aceasta platforma a devenit si aici, in Romania, principalul meu canal de comunicare. Am aplicat aceleasi principii care au functionat pentru mine si inainte: sa ma arat asa cum sunt, sa impartasesc povesti, sa fiu vie, sincera si nu doar despre munca. Dar cel mai important pentru mine a fost sprijinul comunitatii romanesti. Oamenii sunt foarte deschisi, calzi, sinceri. M-au primit cu bratele deschise, m-au recomandat prietenilor lor, au distribuit fotografiile mele - si asa totul a inceput sa creasca. Nu mi-a fost frica sa vorbesc, sa ma arat, sa fac lucruri – chiar si cu greseli in limba, cu accent, cu un alt background.
Ne bucuram tare mult ca ai simtit suportul romanilor, Anna! Revenind la echipament - daca ar fi sa-ti reinnoiesti echipamentul acum, ce produse ai pune pe lista?
Anna: Leica ar fi cu siguranta pe lista mea. Este o camera care nu doar fotografiaza - ci creeaza o stare, un sentiment al procesului, te face sa te opresti si sa privesti mai atent. Are o filozofie aparte: minimalism, liniste, atentie la fiecare cadru.
Este vreo intrebare pe care ti-ar fi placut sa ti-o adresam, dar nu am facut-o? Daca da, care ar fi aceea si ce ai raspunde?
Anna: Poate ca mi-ar fi placut sa ma intrebati: „Ce este cel mai valoros pentru tine in momentul fotografierii?" Si as fi raspuns: prezenta. Acel moment in care toti inceteaza sa „pozeze” si pur si simplu traiesc. Cand timpul parca incetineste. Cand cuplul uita ca este fotografiat. Cand cineva zambeste in tacere, altcineva plange, sau pur si simplu se atinge usor pe umar – si in aceste gesturi mici e totul. Nu alerg dupa fotografii perfecte - imi doresc ca ele sa se simta. Sa-ti vina sa le revezi peste 10, 20, 30 de ani – si sa te intorci, cu tot sufletul, in acea stare.
Unde te pot urmari cei care vor sa colaboreze cu tine sau sa te descopere mai bine?
Anna: Pe site-ul meu https://annabalanphoto.com/ și pe Instagram-ul Anna Balan
Multumim, Anna, pentru sensibilitate si naturalete. Munca ta este un exemplu de rezilienta si frumusete cultivata cu atentie si daruire!
